OK
X
carnație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carnation)
1.
coloritul
și
structura
pielii
unei
persoane.
incarnație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incarnation, lat. incarnatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
incarna,
de
a
lua
formă
umană
sau
animală,
și
rezultatul
ei;
incarnare.
2.
(fig.)
manifestare
externă,
vizibilă,
a
unei
noțiuni
abstracte;
reprezentare
concretă
a
unei
idei
sau
a
unui
lucru
abstract;
concretizare.
3.
(rar)
faptul,
pentru
un
actor,
de
a
se
identifica
cu
personajul
pe
care
îl
interpretează.
4.
(creștinism)
acțiunea
prin
care
Dumnezeu
s-a
făcut
om
în
persoana
lui
Isus
Hristos.
5.
creștere
a
unei
unghii
în
carne;
incarnare.
reincarnație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réincarnation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reincarna
și
rezultatul
ei;
reincarnare.
2.
fenomen
prin
care
sufletul,
după
moartea
fizică,
se
întrupează
din
nou
într-un
alt
corp
uman
(animal
sau
vegetal),
pentru
a-și
continua
evoluția
spirituală;
metempsihoză.
3.
(prin
metonimie)
nouă
formă
de
viață
trupească
după
moarte.
4.
versiune
nouă,
considerabil
îmbunătățită,
pentru
un
lucru
preexistent.