OK
X
catifelat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. velouté)
1.
cu
înfățișarea
și
finețea
catifelei;
catifelin.
2.
(fig.;
despre
sunete,
voce)
plăcut,
cald,
mângâietor.
catifelin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (catifel/at/ + -in)
1.
care
are
aspectul
și
finețea
plăcută
la
pipăit
a
catifelei;
catifelat.
diftină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. duvetine)
1.
țesătură
de
bumbac
cu
aspect
catifelat.
mezzo-tinto
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. mezzo tinto)
1.
inv.
tehnică
a
gravurii
pe
metal
constând
în
granularea
plăcii
cu
un
instrument
special,
astfel
ca
la
imprimare
să
rezulte
gradații
treptate
de
luminozitate
și
nuanțe
de
negru,
intense
și
catifelate.
pelargonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Pelargonie)
1.
plantă
decorativă
cu
frunze
catifelate
și
păroase
și
flori
albe,
roz
sau
roșii;
mușcată.
tagete
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. tagetes)
1.
plante
erbacee
cu
miros
caracteristic
și
cu
flori
de
mărimi
diferite,
colorate
în
brun-catifelat,
galben
sau
portocaliu;
crăițe.
tomentos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tomenteux, lat. tomentosus)
1.
(bot.;
despre
organe)
acoperit
cu
peri
moi,
catifelați,
de
culoare
albă;
(despre
suprafețe
anatomice)
acoperit
cu
fibrile
scurte
și
îndesate,
semănând
cu
un
puf.