OK
X
expansiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. expansif)
1.
(om
cu
temperament)
exuberant,
comunicativ,
vioi.
expansivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. expansivité)
1.
însușirea
de
a
fi
expansiv.
expansiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. expansion, lat. expansio)
1.
creștere
a
volumului
unui
gaz,
al
unui
sistem
fizico-chimic;
destindere,
detentă.
2.
extindere
a
dominației,
a
sferei
de
influență
politică
și
economică
a
unei
țări
asupra
altei
țări.
3.
(lingv.)
procedeu
prin
care
o
unitate
sintactică
de
nivel
inferior
este
transformată
într-o
unitate
de
nivel
superior;
transformare
a
unei
părți
de
propoziție
în
propoziție
subordonată.
4.
orice
element
adăugat
unui
enunț,
care
nu
modifică
raporturile
și
funcția
elementelor
preexistente.
5.
(fig.)
expansivitate,
exuberanță,
vioiciune;
comunicativitate.
expansivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. expansivité)
1.
însușirea
de
a
fi
expansiv.
exuberant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exubérant, lat. exuberans)
1.
care
își
manifestă
sentimentele
prin
demonstrații
exterioare,
vii,
excesive;
expansiv.
2.
abundent;
luxuriant.
jubilație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. jubilation)
1.
acțiunea
de
a
jubila,
manifestare
a
unei
bucurii
vii
și
expansive
care
se
exprimă
cel
mai
adesea
prin
exteriorizare;
jubilare.