OK
X
comunicativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. communicatif, lat. communicativus)
1.
care
se
transmite
ușor.
2.
(despre
oameni)
care
se
împrietenește
ușor
cu
ceilalți;
sociabil.
comunicativitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (comunicativ + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
comunicativ.
necomunicativ
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + comunicativ)
1.
(despre
oameni)
care
nu
intră
ușor
în
legătură
cu
ceilalți;
nesociabil.
comunicativitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (comunicativ + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
comunicativ.
constipat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (constipa)
1.
care
suferă
de
constipație.
2.
(fig.;
fam.)
cu
vederi
înguste;
necomunicativ,
necooperant.
distant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. distant)
1.
(despre
oameni
sau
comportamentul
lor)
rece,
rezervat,
necomunicativ.
expansiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. expansion, lat. expansio)
1.
creștere
a
volumului
unui
gaz,
al
unui
sistem
fizico-chimic;
destindere,
detentă.
2.
extindere
a
dominației,
a
sferei
de
influență
politică
și
economică
a
unei
țări
asupra
altei
țări.
3.
(lingv.)
procedeu
prin
care
o
unitate
sintactică
de
nivel
inferior
este
transformată
într-o
unitate
de
nivel
superior;
transformare
a
unei
părți
de
propoziție
în
propoziție
subordonată.
4.
orice
element
adăugat
unui
enunț,
care
nu
modifică
raporturile
și
funcția
elementelor
preexistente.
5.
(fig.)
expansivitate,
exuberanță,
vioiciune;
comunicativitate.
expansiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. expansif)
1.
(om
cu
temperament)
exuberant,
comunicativ,
vioi.
insociabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. insociable, lat. insociabilis)
1.
neprietenos,
retras,
necomunicativ.