detentă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. détente)
Etimologie: (fr. détente)
1. expansiune bruscă a unui gaz prin mărirea volumului său.
2. (fig.) destindere, ameliorare, îmbunătățire.
3. (sport) pas bătut, bătaie (înaintea unei sărituri); capacitatea pe care o au unii sportivi de a se desprinde cu ușurință de sol.