OK
X
fizico-chimic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. physico-chimique)
1.
referitor
la
fizică
și
chimie.
adiabatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adiabatique)
1.
(despre
fenomene
fizico-chimice)
care
se
produce
fără
transfer
de
căldură.
antipod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1.
s.
m.
loc
de
pe
Pământ
diametral
opus.
2.
(chim.)
~zi
optici
=
substanțe
cu
aceeași
formulă
și
aceleași
proprietăți
fizico-chimice,
dar
cu
activitate
optică
diferită.
3.
(fig.)
ființă,
lucru,
idee
etc.
în
totală
opoziție
cu
altele.
4.
s.
f.
pl.
celule
situate
la
baza
sacului
embrionar
la
angiosperme,
care
participă
la
fecundarea
și
dezvoltarea
embrionului.
atmosferă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)
1.
strat
de
aer
care
înconjură
unele
corpuri
cerești.
2.
masă
de
gaze
aflată
într-un
spațiu
în
care
se
produce
o
reacție
fizico-chimică.
3.
(fig.)
stare
de
spirit;
mediu,
cadru,
ambianță.
4.
unitate
de
măsură
a
presiunii.
coloidoclazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. colloïdoclasie)
1.
invadare
a
sângelui
de
către
substanțe
proteice,
în
cazul
unei
distrugeri
tisulare
puternice.
2.
stare
de
șoc
cu
modificări
în
constantele
fizico-chimice
ale
coloizilor
sangvini.
component, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Komponente, it. componente)
1.
adj.
(și
s.)
care
intră
ca
parte
într-un
întreg;
constituent,
constitutiv.
2.
s.
f.
(fiz.)
fiecare
dintre
vectorii
în
care
se
descompune
un
anumit
vector.
3.
s.
n.
fiecare
dintre
substanțele
sau
speciile
moleculare
care
alcătuiesc
un
sistem
fizico-chimic.
constituent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constituant)
1.
adj.
component,
constitutiv.
2.
s.
n.
fiecare
dintre
elementele
care
formează
un
ansamblu.
3.
fiecare
dintre
substanțele
care
intră
într-un
sistem
fizico-chimic.