Dictionar

efervescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effervescent, lat. effervescens)

1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice.
2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor.
 

inhalant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhalant)

1. (comprimat) care se pune în apă clocotită, pentru inhalații.
 

tumultuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tumulteux, lat. tumultuosus)

1. plin de tumult; zgomotos.
2. (despre ape) învolburat, clocotitor.
3. (fig.) însuflețit, înflăcărat, entuziasmat.
4. în cantitate mare, abundent, îmbelșugat, prodigios.
 

mașiculiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. machicoulis, mâchicoulis)

1. (în Evul Mediu) construcție proeminentă în partea de sus a unei lucrări de fortificație, prevăzută cu deschizături folosite în scopuri defensive (observarea inamicului) și ofensive (trimiterea de proiectile, smoală, apă clocotită etc.).
2. (prin extensie) chiar aceste deschizături; gură de aruncare.
3. (var.) mașiculi.
 

forfoti

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (onomat.)

1. a umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi.
2. a fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit.
 

undare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. unda)

1. mișcare a valurilor; unduire, legănare.
2. izbire ușoară a valurilor; freamătul undelor.
3. trecerea unui lichid în stare de vapori prin clocotire în toată masa lui; fierbere.
4. (var.) undire, (înv.) undezare.