OK
X
adefagie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adéphagie)
1.
(med.)
foame
excesivă,
disproporționată,
pe
care
persoana
afectată
nu
o
poate
controla;
bulimie.
apetit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. appétit)
1.
dorință
nestăpânită
de
a
satisface
o
senzație
de
foame;
poftă
de
mâncare;
apetiție.
2.
(prin
analogie)
dorința
de
a
satisface
o
nevoie;
orice
fel
de
poftă.
3.
~
sexual
=
dorință
de
a-și
satisface
pornirile
sexuale.
apocarteresis
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (gr. apokarteresis)
1.
acțiunea
de
a
se
lăsa
omorât
de
foame;
sinucidere
prin
inaniție.
bulimic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. boulimique)
1.
I.
care
este
legat
de
bulimie;
(prin
ext.)
care
manifestă
o
foame
mare.
2.
(nosologie)
hiperfagie
~ă
=
tulburare
de
alimentație
caracterizată
prin
consumul
excesiv
și
necontrolat
de
alimente,
fără
mecanismele
compensatorii
care
împiedică
creșterea
în
greutate.
3.
II.
(med.)
persoană
care
suferă
de
bulimie.
4.
(fig.)
persoană
care
nu
se
poate
opri
din
consumat.
bulimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boulimie)
1.
foame
patologică
excesivă;
adefagie,
hiperorexie.
2.
(fig.)
foame
de
cărți,
de
filme
etc.
famelic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. famélique, lat. famelicus)
1.
chinuit
de
foame;
flămând,
înfometat.