OK
X
ignar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ignare, lat. ignarus)
1.
care
este
lipsit
de
educație,
de
cultură;
care
este
profund
ignorant;
incult.
indigna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. indigner, lat. indignari)
1.
a
stârni,
a
fi
cuprins
de
indignare.
odios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. odieux, lat. odiosus)
1.
care
provoacă
ură,
indignare,
dezgust;
respingător;
dezgustător.
resignație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. résignation, lat. resignatio)
1.
faptul
de
a
se
resemna,
de
a
renunța
la
un
drept;
resignare.
2.
atitudinea
unei
persoane
care
acceptă,
fără
a
se
răzvrăti,
un
lucru
dureros,
neplăcut
pe
care
îl
consideră
inevitabil.
3.
(înv.)
demisia
titularului
în
favoarea
unei
anumite
persoane
(care
îndeplinește
condițiile
necesare
pentru
postul
respectiv).
4.
(var.)
resignațiune.
revolta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. révolter)
1.
refl.
a
fi
cuprins
de
revoltă,
de
indignare.
2.
refl.,
tr.
a
(se)
răscula,
a
(se)
răzvrăti.
revoltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. révolte)
1.
indignare.
2.
răscoală
spontană,
neorganizată;
răzvrătire.
revoltător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (revolta + -/ă/tor)
1.
care
provoacă
revoltă,
indignare.