Dictionar

 

demisiona

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. démissionner)

1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-și da demisia.
2. II. (rar) a destitui.
 

demisionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démissionnaire)

1. (cel) care își sau și-a dat demisia.