Dictionar

bibliofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibliophile)

1. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare.
2. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite.
 

FIL(O)-, -fil, -filie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. phil/o/-, -phile, -philie, cf. gr. philos)

1. „prieten, amator, iubitor”.
 

FILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (I. gr. philos „prieten, iubitor”; II. lat. filum „fir, filament”; III. gr. phylon „rasă, trib, rudă”; IV. gr. phyllon „frunză”)

1. I. „iubitor, afinitate, atracție”.
2. II. „filament, fir”.
3. III. „neam, specie, rasă”.
4. IV. „frunză, foaie, foliaceu, foliar”.
 

germanofil, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. germanophile)

1. I. care aprobă, admiră, iubește tot ceea ce este german sau provine de la germani; filogerman.
2. II. iubitor, admirator al germanilor, al modului lor de viață; filogerman.
3. (antonim) germanofob.
 

heliofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héliophile)

1. (despre organisme) iubitor de lumină; fotofil.
 

italofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. italofilo)

1. iubitor, admirator a tot ceea ce este italian.