OK
X
premeditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (premedita)
1.
faptul
de
a
premedita.
2.
(jur.)
circumstanță
agravantă
în
săvârșirea
în
mod
deliberat
a
unei
infracțiuni.
asasinat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)
1.
acțiunea
de
a
asasina,
de
a
provoca
intenționat
moartea
cuiva;
omor
cu
premeditare.
2.
(fig.)
acțiune
profund
dăunătoare;
distrugere,
ruină
morală.
imputabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imputabilité)
1.
situație
juridică
a
unei
persoane
căreia
i
se
atribuie
săvârșirea
cu
premeditare
a
unei
fapte
prevăzute
de
lege.
intenționat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (intenţiona)
1.
(și
adv.)
care
se
face
cu
o
anumită
intenție;
cu
premeditare;
expres.
2.
care
are
intenția,
voința
deliberată
de
a
face
cutare
faptă;
cu
atenție,
voit,
anume
plănuit.
3.
bine
~
=
care
are
intenții
bune.
4.
rău
~
=
care
are
intenții
rele.
meditativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. méditatif)
1.
înclinat
spre
meditare;
gânditor.
perpetra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. perpétrer, lat. perpetrare)
1.
a
comite
cu
premeditare
(o
crimă,
un
atentat).
ruminație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rumination, lat. ruminatio)
1.
ruminare,
rumegat.
2.
impulsiune
de
meditare
nesfârșită,
obositoare,
pe
o
singură
temă;
persistență
a
unor
idei,
planuri
obsedante.