Dictionar

negocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. négocier)

1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere.
2. a mijloci o afacere, o căsătorie.
3. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani.
 

negociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. négociable)

1. care poate fi negociat.
 

negociabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négociabilité)

1. însușirea de a fi negociabil.
 

negociator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négociateur, lat. negotiator)

1. cel care negociază.
 

renegocia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. renégocier)

1. a negocia din nou termenii unui acord, contract etc.
 

bursă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. piață capitalistă care funcționează permanent.
2. unitate specifică economiei de piață, unde se negociază și se încheie tranzacții privind mărfuri, valori mobiliare, valute și devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerț clandestin, piață ilicită; ~a muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
 

bursier 2

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. boursier)

1. care negociază la bursă2.
 

interguvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. intergovernmental)

1. despre, care se referă la, sau care implică două sau mai multe guverne; care se negociază între mai multe guverne; interstatal.
 

intermediator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. intermediator)

1. negociator care acționează ca o legătură între părți; intermediar, mijlocitor.
 

negociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. négociable)

1. care poate fi negociat.
 

negociabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. négociabilité)

1. însușirea de a fi negociabil.