Dictionar

neoplasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. néoplasme)

1. țesut morbid rezultat în urma procesului de neoplazie.
2. tumoare malignă; cancer.
 

antineoplazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + neoplazic)

1. (medicament) împotriva neoplasmului.
 

argentafinom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argentaffinome)

1. neoplasm format din celule argentafine.
 

blastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. blastome, gr. blastoma)

1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.
 

cancer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cancer)

1. tumoare malignă care distruge țesuturile unor organe; neoplasm.
2. boală a plantelor produsă de unele ciuperci și bacterii parazite.
3. (fig.) flagel.
4. zodia C~ului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie - 22 iulie); zodia Racului.
 

castrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (castra)

1. acțiunea de a castra; castrație.
2. îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
3. (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm.
 

dermatom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dermatome)

1. neoplasm cutanat.
2. zonă a pielii corespunzând ramificațiilor unui nerv rahidian.
3. instrument pentru tăierea unor fragmente de piele pentru grefe.