Dictionar

cancer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cancer)

1. tumoare malignă care distruge țesuturile unor organe; neoplasm.
2. boală a plantelor produsă de unele ciuperci și bacterii parazite.
3. (fig.) flagel.
4. zodia C~ului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie - 22 iulie); zodia Racului.
 

anticancer

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + cancer)

1. care luptă împotriva cancerului sau care este folosit pentru a trata cancerul; anticanceros.
 

cancer (bot)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cancer
2. FR chancre
3. EN canker
4. DE Krebs
5. RU рaк
6. HU rák
 

CANCERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cancer, -eris „ulcer, afecțiune canceroasă”)

1. „cancer, canceros”.
 

canceriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cancériforme)

1. (med.) care arată ca un cancer, care are aspectul lui; cancroid.
 

cancerigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cancérigène)

1. (substanță, agent) care provoacă apariția cancerului; oncogen.
 

canceriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cancériser)

1. tr., refl. a (se) transforma în cancer.
 

anticancer

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + cancer)

1. care luptă împotriva cancerului sau care este folosit pentru a trata cancerul; anticanceros.
 

anticancerigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + cancerigen, cf. fr. anticancérigène)

1. care are efect împotriva cancerului; anticanceros; antioncogen.
2. care tinde să inhibe sau să prevină activitatea unui cancerigen sau dezvoltarea carcinomului.
 

anticanceros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticancéreux)

1. (medicament) contra cancerului; anticancerigen.
 

antimitotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimitotique)

1. (substanță, factor) care împiedică mitoza.
2. (medicament) în tratamentul unor forme de cancer.
 

antioncogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + oncogen)

1. care are efect împotriva cancerului; anticancerigen.
 

benzpiren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Benzpyren, engl. benzpiren)

1. hidrocarbură extrasă din gudron, substanță puternic cancerigenă.