Dictionar

inconsolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconsolable, lat. inconsolabilis)

1. pe care nimic și nimeni nu reușește să-l consoleze; care nu poate fi consolat; neconsolabil, de nemângâiat.
2. (antonim) consolabil.
 

indiferent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indifférent, lat. indifferens)

1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes.
2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător.
3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel.
 

suzeran, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suzerain)

1. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale.
2. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat.
 

tiriplișcă

Parte de vorbire:  s.f. (Muntenia)  
Etimologie: (necunoscută)

1. vehicul de mai mică importanță (șaretă, brișcă, motoretă, bicicletă etc.).
2. (depr.) om neînsemnat; nimeni.