pompier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompier)

1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor.
2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.

pompierism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompiérisme)

1. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos.

pompieristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pompieristico)

1. care ține de pompieri.
2. (despre stil) pompos.

autopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autopompe)

1. autocisternă cu o pompă acționată de un motor.
2. mașină de pompieri echipată cu pompă și eventual o rezervă de apă.

pichet 3

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.
2. mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol.
3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.
4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze.

pompierism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompiérisme)

1. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos.

pompieristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pompieristico)

1. care ține de pompieri.
2. (despre stil) pompos.