Dictionar

resimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. ressentir)

1. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment).
2. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc.
3. a avea urmări.
 

presimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. pressentir)

1. a simți dinainte, vag și instinctiv.
 

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
 

anhedonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anhedonia)

1. incapacitate de a resimți plăcerea în situații normale.
 

hipnalgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnalgie)

1. durere resimțită numai în somn și care încetează la trezire.
 

nevralgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. névralgie)

1. (med.) durere spontană sau continuă, foarte ascuțită, resimțită pe calea unui nerv senzitiv; neurodinie; (spec.) durere de cap.
2. (var.) neuralgie, (înv.) nefralgie.
 

odinofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. odynophagie)

1. (med.) durere resimțită în gură, gât sau esofag la înghițire; deglutiție dureroasă.