Dictionar

faceție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)

1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.
 

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.
 

robust, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. robuste)

1. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent.
 

ciomăgeală

Parte de vorbire:  s.f. (fam.)  
Etimologie: (ciomăgi + -eală)

1. bătaie cu ciomagul; bătaie zdravănă.
2. (var.) ciumăgeală.
 

ciomăgi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (v. ciomag)

1. a bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă.
 

puricătură

Parte de vorbire:  s. f. (pop. și fam.)  
Etimologie: (purica + -ătură)

1. puricare, puricat.
2. (fig.; rar) bătaie zdravănă dată cuiva.
3. (var.) purecătură.