deltaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. deltaïque)

1. (geogr.) referitor la deltă; care provine din deltă; care aparține deltei.

diferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. différence, lat. differentia)

1. deosebire, lipsă de asemănare.
2. (log.) ~ specifică = notă caracteristică a unei noțiuni, în genul ei proxim.
3. (mat.) rezultatul operației de scădere.
4. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafața globului terestru.
5. (fiz.) ~ de fază = defazaj.

gap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gap, prăpastie)

1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare.
2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta.

kurumă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (necunoscută)

1. (geografie) torent de piatră.

mapă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. mappa, fr. mappe)

1. hartă (geografică sau topografică).

pacific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pacificus, fr. pacifique)

1. referitor la pace; care iubește pacea, care aspiră la pace, care trăiește în pace; pașnic, liniștit.
2. care se petrece fără violență, în calmitate; (prin ext.) care exprimă liniște sufletească, blândețe.
3. (desuet) locomotivă ~ă = locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători.
4. (geogr.) ocean ~ = ocean cu ape liniștite, cel mai mare și cel mai adânc de pe Pământ, situat între Asia, Australia, America și Antarctica.
5. (geogr.) referitor la Oceanul Pacific sau la regiunile spălate de acest ocean.
6. (var.) (înv.) pacefic.
7. (antonime) agresiv, belicos.