Dictionar

aloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. allouer)

1. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale.
 

alocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allocarpe)

1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.
2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.
 

alocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocarpie)

1. formare a fructului prin polenizare încrucișată.
 

alocat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aloca)

1. (despre bani, materiale etc.) prevăzut, destinat unui scop anumit.
 

alocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizație alocată de stat cuiva.
 

africaniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. africaniser)

1. a face african sau a da un caracter specific african.
2. a aloca personal african unei structuri.
 

alocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allocarpe)

1. (despre fructe) care prezintă alocarpie.
2. (și s.n.) (fruct) rezultat prin polenizare încrucișată.
 

alocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)

1. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizație alocată de stat cuiva.