OK
X
aloca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. allouer)
1.
a
prevedea,
a
destina
mijloace
bănești
sau
materiale.
alocarp, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allocarpe)
1.
(despre
fructe)
care
prezintă
alocarpie.
2.
(și
s.n.)
(fruct)
rezultat
prin
polenizare
încrucișată.
alocarpie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocarpie)
1.
formare
a
fructului
prin
polenizare
încrucișată.
alocat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (aloca)
1.
(despre
bani,
materiale
etc.)
prevăzut,
destinat
unui
scop
anumit.
alocație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)
1.
alocare;
sumă
prevăzută
și
destinată
realizării
unui
anumit
scop.
2.
indemnizație
alocată
de
stat
cuiva.
africaniza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. africaniser)
1.
a
face
african
sau
a
da
un
caracter
specific
african.
2.
a
aloca
personal
african
unei
structuri.
alocarp, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allocarpe)
1.
(despre
fructe)
care
prezintă
alocarpie.
2.
(și
s.n.)
(fruct)
rezultat
prin
polenizare
încrucișată.
alocație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocation, lat. allocatio)
1.
alocare;
sumă
prevăzută
și
destinată
realizării
unui
anumit
scop.
2.
indemnizație
alocată
de
stat
cuiva.
bursă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bourse)
1.
alocație
bănească
sau
întreținere
gratuită
acordată
de
stat,
de
o
instituție
etc.
elevilor,
studenților
merituoși
în
timpul
școlarizării.
2.
formație
anatomică
în
formă
de
sac,
plină
cu
un
lichid
vâscos.
3.
~
seroasă
=
pungă
conținând
sinovie,
în
apropierea
articulațiilor.
concesiona
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (conces/ie/ + -iona)
1.
a
acorda
unei
companii
dreptul
de
a
opera;
a
da
în
concesiune.
2.
a
aloca,
de
către
stat,
terenuri
sau
resurse
naturale
cu
titlu
gratuit
sau
contra
cost,
în
vederea
dezvoltării
acestora.
finanța
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. financer)
1.
a
aloca,
a
repartiza
mijloace
bănești
unei
întreprinderi,
instituții
etc.
2.
(fam.)
a
împrumuta
cu
bani
(pe
cineva);
a
subvenționa.