Dictionar

-ASTENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. astheneia „debilitate, slăbiciune”)

1. „oboseală, istovire”.
 

ASTEN(O)-, -astenie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

1. „oboseală, slăbire”.
 

astenie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asthénie, gr. astheneia)

1. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului.
 

cerebrastenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă.
 

ergastenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ergasthénie)

1. (med.) stare de mare oboseală și epuizare.
 

fonastenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phonasthénie)

1. (med.) oboseală a organelor vocale; dificultate în articularea cuvintelor și chiar a sunetelor.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

astenic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. asthénique)

1. I. care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie; lipsit de puteri, slab.
2. II. persoană care suferă de astenie.
3. (antonim) stenic.
 

asteniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (astenie + -iza)

1. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de astenie.
 

atremie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrémie)

1. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară.
 

butonoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutoneuse)

1. febră ~ = febră transmisă de o căpușă, parazit la oi și la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie și temperatură mare.
 

cerebrastenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă.