Dictionar

Rezultate secundare (Astenie.):

-astenie

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. asten(o)-.


ASTEN(O)-, -astenie

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

1. „oboseală, slăbire”.


Astenie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénie, gr. astheneia)

1. stare patologică de slăbiciune şi oboseală anormală a organismului.


Cerebrastenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene şi cerebrale; astenie nervoasă.


Ergastenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergasthénie)

1. (med.) stare de mare oboseală și epuizare.


Fonastenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonasthénie)

1. oboseală a organelor vocale.


Astenic, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. asthénique)

1. (suferind) de astenie.


Asteniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (astenie + -iza)

1. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de astenie.


Atremie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atrémie)

1. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară.


Butonoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boutoneuse)

1. febră ~ = febră transmisă de o căpuşă, parazit la oi şi la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie şi temperatură mare.


Cerebrastenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene şi cerebrale; astenie nervoasă.


Ciclostenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclosthénie)

1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin uşoare stări de astenie periodice.