Dictionar

recidiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.
2. a săvârși o recidivă (2).
 

rezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. résistant, it. resistente)

1. adj. care rezistă; durabil, trainic.
2. care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala).
3. (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic.
4. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței.
 

exacerbare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (exacerba)

1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație, exacerbat.
2. creștere a intensității a ceva (cum ar fi o boală).
3. exagerare a unui sentiment sau a unei suferințe fizice.