Dictionar

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
 

comuniune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communion, lat. communio)

1. legătură trainică, unire strânsă.
2. euharistie.
 

durabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. durable, lat. durabilis)

1. care ține mult timp; trainic, rezistent.
 

durabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. durabilité, lat. durabilitas)

1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.
2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.
 

indestructibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indestructible)

1. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent.
 

monolit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj.; II. s.m., s.n.  
Etimologie: (fr. monolithe)

1. I. format dintr-un singur bloc; monolitic.
2. care are omogenitatea, coeziunea unui bloc de piatră; (prin ext.) trainic, solid.
3. (fig.) care este fără nuanță, rigid, de neclintit.
4. II. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră.