OK
X
avestic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. avestique)
1.
referitor
la
Avesta.
2.
limba
~ă
(și
s.
f.)
=
limbă
veche
iraniană,
derivată
din
zendă,
în
care
sunt
scrise
cărțile
Avestei.
biblioclast, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Biblioklast)
1.
cel
care
manifestă
tendința
patologică
de
a
distruge
sau
mutila
cărțile.
bibliofag, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. bibliophage)
1.
(insectă)
care
distruge
cărțile
și
actele;
care
mănâncă
cărți.
2.
(figurat)
care
„devorează”
o
carte
prin
lectură
avidă
și
rapidă.
bibliofilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliophilie)
1.
pasiunea
bibliofilului.
2.
ramură
a
bibliologiei
care
studiază
cărțile
sub
raportul
rarității,
al
valorii
lor
artistice.
bibliofob, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)
1.
persoană
care
urăște
cărțile,
cititul;
dușman
al
cărților.
2.
(anton.)
bibliofil.
bibliologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliologie)
1.
disciplină
care
studiază
cărțile
din
punctul
de
vedere
al
formelor
în
care
se
prezintă,
al
istoricului
lor
etc.