Dictionar

decortica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décortiquer, lat. decorticare)

1. a îndepărta cojile de pe unele semințe.
2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor.
3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ.
 

decorticat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT decorticatus
2. FR décortiqué; écorcé
3. EN decorticated; barkless
4. DE entrindet
5. RU лишенный коры
6. HU lehántott
 

decorticație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décortication, lat. decorticatio)

1. acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticare.
2. acțiunea de a descotorosi ceva de coajă, de carcasa sa etc.
3. (var.) (înv.) decorticațiune.
 

decorticator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. decorticator)

1. mașină de decorticat, care desprinde și înlătură coaja fibroasă, scoarța sau stratul exterior al unui produs vegetal.
 

decorticator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. decorticator)

1. mașină de decorticat, care desprinde și înlătură coaja fibroasă, scoarța sau stratul exterior al unui produs vegetal.
 

decorticație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décortication, lat. decorticatio)

1. acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticare.
2. acțiunea de a descotorosi ceva de coajă, de carcasa sa etc.
3. (var.) (înv.) decorticațiune.
 

holendru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Holländer)

1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară și una sau două piulițe; racord olandez.
2. mașină folosită la decorticare.
3. nume dat unor instalații de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei.
 

lintersare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (linters)

1. îndepărtare, pe cale chimică sau mecanică, a firelor scurte de pe semințele de bumbac egrenate, înainte de decorticarea lor; delintersare.
 

decorticat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT decorticatus
2. FR décortiqué; écorcé
3. EN decorticated; barkless
4. DE entrindet
5. RU лишенный коры
6. HU lehántott
 

descoji

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (des- + coji)

1. a curăța de coajă; a coji, a decortica.