OK
X
depista
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dépister)
1.
a
descopri,
a
da
de
urma
unui
lucru
ascuns,
tăinuit.
depistaj
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dépistage)
1.
acțiunea
de
a
depista,
de
a
descoperi
pe
cineva,
ceva,
după
o
cercetare
meticuloasă
și
rezultatul
ei;
depistare.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut.
3.
(medicină)
identificarea
persoanelor
cu
o
boală
sau
cu
risc
crescut
de
a
avea
o
boală.
4.
(medicină)
mulțimea
măsurilor
profilactice
menite
să
descopere
anumite
boli
sau
anumiți
pacienți.
depistare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (depista)
1.
acțiunea
de
a
depista
și
rezultatul
ei;
depistaj,
depistat.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut;
cercetare.
bacterioscopie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bactérioscopie)
1.
examen
al
unui
preparat
microscopic
pentru
a
depista
prezența
bacteriilor;
(concret.)
rezultatul
acestui
examen.
-GNOZĂ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. gnosis „cunoaștere”)
1.
„cunoaștere,
identificare,
depistare”.
imunofluorescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immunofluorescence)
1.
diagnostic
care
permite
depistarea
antigenilor
datorită
corpilor
fluorescenți.
spermocultură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. spermoculture)
1.
(med.)
cultură
de
spermă
practicată
în
vederea
depistării
unor
microbi
și
diagnosticarea
anumitor
infecții,
care
pot
duce
sau
nu
la
o
problemă
de
fertilitate
masculină.
depistaj
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dépistage)
1.
acțiunea
de
a
depista,
de
a
descoperi
pe
cineva,
ceva,
după
o
cercetare
meticuloasă
și
rezultatul
ei;
depistare.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut.
3.
(medicină)
identificarea
persoanelor
cu
o
boală
sau
cu
risc
crescut
de
a
avea
o
boală.
4.
(medicină)
mulțimea
măsurilor
profilactice
menite
să
descopere
anumite
boli
sau
anumiți
pacienți.
depistare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (depista)
1.
acțiunea
de
a
depista
și
rezultatul
ei;
depistaj,
depistat.
2.
aflare
a
urmei
unui
lucru
ascuns,
tăinuit,
necunoscut;
cercetare.