Dictionar

deteriora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déteriorer, lat. deteriorare)

1. tr., refl. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada.
2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.).
 

deteriorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. deteriora)

1. acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare.
 

deteriorație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. détérioration, lat. deterioratio)

1. acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare; deteriorare.
2. (var.) (înv.) deteriorațiune, (înv.) deteriorățiune.
 

actinocardiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aktiokardiographie)

1. deteriorare a conturului și dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X, paralele.
 

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
 

afonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răgușeală.
 

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

avaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avarier)

1. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora.
 

avarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avarie, it. avaria)

1. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc.