Dictionar

funciar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. foncier)

1. referitor la terenuri, la averi imobiliare.
2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază.
 

funciarmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (cf. it. funciarmente, fr. foncièrement)

1. în mod funciar.
2. cu desăvârșire, cu totul, absolut; esențialmente.
3. (var.) fonciarmente.
 

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

alodial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparține unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
 

alodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă.
 

ameliorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amélioration)

1. ameliorare.
2. (pl.) îmbunătățiri funciare.
 

apanaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva.
 

cadastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadastre)

1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară.
2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează.
3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare.