Dictionar

incomplet

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mancus
2. FR incomplet; insuffisant
3. EN deficient; defective; imperfect
4. DE mangelhaft; unvollständig
5. RU недостaточный
6. HU hiányos, tökéletlen
 

incomplet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incomplet)

1. care nu este complet, întreg; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente; cu lipsuri, necomplet.
 

incompletudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incomplétude)

1. (psih.) sentiment de insatisfacție, de neîmplinire, la unii psihastenici.
 

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.
 

albinoidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albinoïdisme)

1. formă incompletă de albinism.
 

anaplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaplasie)

1. dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule, a unui țesut.
 

antialbuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. antialbuminate)

1. produs rezultat din proteoliza incompletă a albuminei.
 

ATEL-, ATELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atél/o/-, cf. gr. ateles „imperfect, incomplet”)

1. „incomplet, imperfect, defect, defectuos”.
 

atelencefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atéléncéphalie)

1. (med.) anomalie constând în dezvoltarea incompletă a encefalului.