OK
X
inductanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inductance)
1.
(fizică)
mărime
egală
cu
raportul
dintre
fluxul
magnetic
care
străbate
un
circuit
și
intensitatea
curentului
care
îl
produce;
inductivitate.
selfinductanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. self-inductance)
1.
inductanță
proprie.
henry
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. henry)
1.
unitate
de
măsură
a
inductanței,
egală
cu
inductanța
unui
circuit
electric
format
dintr-o
singură
spiră,
prin
care
un
curent
de
un
amper
stabilește
un
flux
magnetic
propriu
de
un
weber.
henrymetru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. henrymètre)
1.
aparat
de
măsurat
inductanța
electrică.
inductivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Induktivität)
1.
(fizică)
mărime
egală
cu
raportul
dintre
fluxul
magnetic
stabilit
printr-un
circuit
de
curentul
care
trece
prin
el
sau
printr-un
alt
circuit
și
intensitatea
curentului
respectiv;
inductanță.
microhenry
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. microhenry)
1.
unitate
de
inductanță
electrică,
a
milioana
parte
dintr-un
henry.
milihenry
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. millihenry)
1.
unitate
de
măsură
pentru
inductanță,
a
mia
parte
dintr-un
henry.
selfinductanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. self-inductance)
1.
inductanță
proprie.