infailibil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. infaillible)
Etimologie: (fr. infaillible)
1. care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur.
2. care are rezultate asigurate.
3. (var.) infalibil.
4. (antonim) failibil.