Dictionar

insista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insister, lat. insistere)

1. a stărui, a persevera.
2. a scoate în relief.
 

bombarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui.
 

glisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. glisser)

1. (despre piese tehnice) a aluneca în lungul altei piese; a culisa.
2. a aluneca lin (pe suprafața apei).
3. (fig.) a trece repede, a nu insista.
 

jainist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. jaïniste)

1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).
2. II. adept al jainismului.
3. (var.) djainist.
 

monoideist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monoïdéiste)

1. care insistă asupra monoideismului unor stări de conștiință.
 

pedala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pédaler)

1. a acționa pedalele unei biciclete, bărci etc.
2. a acționa cu piciorul pedala unui pian.
3. (fig.) a insista, a reveni mereu asupra unui lucru, a sublinia.
 

perfectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perfectif, germ. perfektiv)

1. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei.