Dictionar

ipohondrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocondríe)

1. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

ipohondric, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. hypohondrisch, cf. fr. hypocondriaque)

1. I. (med.) referitor la ipohondrie; care are ipohondrie; ipohondriac, ipohondru.
2. II. persoană căreia îi pasă excesiv de sănătatea sa.
3. persoană care simte constant că se îmbolnăvește sau se va îmbolnăvi.
4. (var.) hipohondric, ipocondric.
 

ipohondru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypocondre)

1. (suferind) de ipohondrie.
 

nosofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nosophobie)

1. stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli; ipohondrie.