Dictionar

NUCLEI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. nucleus „miez, sâmbure”)

1. „nucleu”.
 

nucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nucléique)

1. acid ~ = acid organic complex în componența nucleului celulei.
 

nucleifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nucléifere)

1. prevăzut cu nucleu; nucleat.
 

nucleiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nucléiforme)

1. în formă de nucleu.
 

nucleină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nucléine)

1. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă.
 

nucleinic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nucléinique)

1. acid ~ = acid nucleic.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

amfigamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugați.
 

automixie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. automixie)

1. (biol.) autofecundare la care fuzionează doi gameți sau doi nuclei sexuați de același sex ori înrudiți; autofertilizare obligată.
 

cariogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryogamie)

1. fuziune, prin împerechere cromozomică, a nucleilor mascul și femel, în fecundație.
 

codon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. codon)

1. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific.
 

dezoxiribonucleic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desoxyribonucléique)

1. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză și acid fosforic, cu rol esențial în mecanismul ereditar al organsimelor vii.