Dictionar

portughez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. portugais)

1. (locuitor) din Portugalia.
2. (s. f.) limbă romanică vorbită în Portugalia și Brazilia.
 

portugheză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. portugais, it. portughese)

1. limba romanică vorbită în Portugalia și în țările care au fost colonizate de Portugalia.
2. ~ = limba portugheză.
 

portughezesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (portughez + -esc)

1. care aparține (Portugaliei sau) portughezilor; portughez, (înv.) portugal.
2. privitor (la Portugalia sau) la portughezi; portughez, (înv.) portugal.
3. care este specific (Portugaliei sau) portughezilor; portughez, (înv.) portugal.
4. care provine din Portugalia; portughez.
 

brazilian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. brésilien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Brazilia.
2. (s. f.) limba portugheză vorbită în Brazilia.
 

cancioneiro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port. cancioneiro)

1. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol.
 

caracă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caraque, it. caracca)

1. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli și italieni.
 

creol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créole)

1. om de rasă albă, urmaș al primilor coloniști europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile).
2. (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli.
 

fado

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., port. fado)

1. cântec popular portughez, deopotrivă plângător și pasional, acompaniat de chitară, și ale cărui versuri sunt adesea o invocație către destin.
 

filoportughez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (it. filoportughese)

1. partizan, prieten al portughezilor.
2. (persoană) care susține cauza portughezilor sau care are simpatie pentru portughezi și cultura lor.