Dictionar

prevenitor, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. adv.  
Etimologie: (preveni + -tor)

1. I. plin de solicitudine; îndatoritor, politicos, amabil.
2. II. (tehnologie) ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită.
3. III. cu precauție.
 

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
 

atent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. attentus)

1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva.
2. (și adv.) cu atenție.
3. amabil, politicos, prevenitor.
 

avizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avisé)

1. prevenit, informat; pregătit, competent.
2. (despre un act) pe care cineva și-a pus avizul.
 

delicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
 

alertat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alerta)

1. care a fost avertizat, informat despre un risc; prevenit de un pericol, de o situație critică et cetera; alarmat.
2. (mil.) în stare de alertă, gata să intervină.