Dictionar

psihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychiatrie)

1. ramură a medicinei care studiază bolile psihice, în scopul tratării și prevenirii lor.
 

endocrinopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (endocrin + psihiatrie)

1. studiul contribuției hormonilor la activitatea psihică.
 

etnopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnopsychiatrie)

1. studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive și societăților industriale.
 

farmacopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacopsychiatrie)

1. studiu al substanțelor chimice care provoacă tulburări mintale și al efectelor acestora.
 

gerontopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gérontopsychiatrie)

1. studiu al tulburărilor mintale survenite la bătrânețe; geropsihiatrie.
 

geropsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géropsychiatrie)

1. studiul tulburărilor psihice ale bătrâneții; gerontopsihiatrie.
 

neuropsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neuropsychiatrie)

1. ramură a medicinei care studiază afecțiunile sistemului nervos, precum și bolile psihice.
 

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
 

biblioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliothérapie)

1. metodă de tratament în psihiatrie prin lecturi.
 

catoptrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catoptrophobie)

1. (psihiatrie) teamă patologică de oglinzi sau de a se privi în oglindă.
 

claustromanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. claustromanie)

1. claustrare voluntară la unii bolnavi.
2. (psihiatrie) atracție patologică pentru spații închise, confinate.
 

compulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.
 

dacnomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dacnomanie)

1. (psihiatrie) impuls patologic sau nevoie compulsivă de a mușca.