OK
X
renume
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. renom)
1.
nume
bun,
faimă,
reputație,
celebritate.
prenume
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. prénom, lat. praenomen)
1.
nume
care
se
dă
cuiva
la
naștere;
nume
de
botez.
astru 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)
1.
/s.
n.
corp
ceresc
natural.
2.
(fig.)
creator,
artist
cu
un
mare
renume.
celebritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1.
însușirea
de
a
fi
celebru;
reputație
bine
stabilită;
renume,
faimă.
2.
om
celebru,
cu
mare
renume
și
prestigiu.
divă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it., fr. diva)
1.
cântăreață
cu
renume;
artistă
de
cinematograf
renumită;
star.
faimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. fama)
1.
renume,
reputație
(bună
sau
rea)
de
care
se
bucură
cineva
sau
ceva;
notorietate.
2.
(rar)
veste
neașteptată,
surprinzătoare;
zvon.
3.
(var.)
(înv.)
famă.
4.
(antonime)
anonimat,
obscuritate.
famat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. [mal] famé, lat. famatus)
1.
care
se
bucură
de
o
anumită
reputație;
cu
renume,
cu
reputație,
cu
faimă.
2.
(sintagmă)
rău
~
=
care
are
o
reputație
proastă,
este
frecventat
de
răufăcători.
gentiliciu
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. gentilicius, fr. gentilice)
1.
adj.,
s.
n.
(nume)
de
familie,
de
neam,
care
se
intercala
între
prenume
și
poreclă,
constituind
semnul
cetățeniei
romane.
2.
adj.
care
aparține
gintei
romane.