famat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. [mal] famé, lat. famatus)

1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputație proastă, este frecventat de răufăcători.

infama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. infamare)

1. a acuza pe nedrept; a defăima.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

cloacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloaque, lat. cloaca)

1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș.
2. masă de apă murdară și fetidă.
3. (fig.) loc rău famat, mediu imoral.
4. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere.

difamant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffamant)

1. care se defăimează; difamator.

difamator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. diffamateur)

1. (persoană) care defăimează, care comite un act de defăimare; defăimător, difamant.

difamație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diffamation)

1. acțiunea de a difama și rezultatul ei; defăimare.
2. afirmarea unui fapt care ar putea afecta onoarea sau reputația cuiva.
3. (var.) (înv.) difamațiune.
4. (antonime) apologie, lăudare.

faimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. fama)

1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
3. (var.) (înv.) famă.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.