Dictionar

reușită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. riuscita, fr. réussite)

1. izbândă, succes, realizare.
 

ireușită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. irréussite)

1. absența reușitei; lipsă de succes; eșec, nereușită, insucces.
 

caricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitație nereușită, denaturată.
 

chix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kicks)

1. (fam.) nereușită, insucces, eșec.
2. a da ~ = a nu izbuti, a da greș.
 

clu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clou)

1. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic.
 

creație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. création, lat. creatio)

1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers.
 

defetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défaitisme)

1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reușita unei acțiuni, în justețea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării.
 

eșec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échec)

1. nereușită, insucces.