exclamație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. exclamation, lat. exclamatio)
Etimologie: (fr. exclamation, lat. exclamatio)
1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt.
2. figură de stil prin care atutorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic.