scarifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. scarifier, lat. scarificare)

1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale.
2. a afâna pământul cu scarificatorul.
3. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc.

escarifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. escarrifier)

1. a forma o escară (crustă negricioasă și tare care se formează pe învelișul cutanat sau mucos care a suferit o ulcerație sau o mortificare).

scarificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scarification, lat. scarificatio)

1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.
2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.
3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.
4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.
5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.
6. (var.) scarificațiune.

scarificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scarificateur)

1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor.
2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor.
3. instrument pentru incizii superficiale în piele.

greder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. grader)

1. mașină de nivelat pământul și de scormonit piatra de pe șosele, cu o lamă și o serie de scarificatoare.

scarifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. scarifier, lat. scarificare)

1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale.
2. a afâna pământul cu scarificatorul.
3. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc.

scarificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scarificateur)

1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor.
2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor.
3. instrument pentru incizii superficiale în piele.

scarificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. scarification, lat. scarificatio)

1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.
2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.
3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.
4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.
5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.
6. (var.) scarificațiune.

escarificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. escarrification)

1. (med.) acțiunea de a escarifica; producere de escare; escarificat.