OK
X
secționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. sectioner)
1.
a
împărți
în
fragmente,
a
tăia,
a
divide.
secționabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (secţiona + -bil)
1.
care
poate
fi
secționat.
secționat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. secționa)
1.
divizat
în
mai
multe
secțiuni;
tăiat,
fracționat.
vivisecționa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după germ. vivisekzieren)
1.
a
realiza
o
intervenție
chirurgicală
în
scopuri
experimentale
asupra
unui
organism
viu,
de
obicei
animale
cu
sistem
nervos
central;
a
face
o
vivisecție.
anchilotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ankylotomy)
1.
secționare
chirurgicală
a
unei
anchiloze.
ansotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ansotomie)
1.
secționare
chirurgicală
a
unei
anse
(3).
aponevrotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr aponévrotomie)
1.
secționare
chirurgicală
a
unei
aponevroze.
balanotomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. balanotomie)
1.
secționare
chirurgicală
a
glandului.
bilentilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bi- + lentilă)
1.
sistem
optic
din
două
semilentile,
obținut
prin
secționarea
în
diametru
a
unei
lentile
convergente.
calotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calotte)
1.
fiecare
dintre
cele
două
părți
ale
unei
sfere,
obținute
prin
secționarea
acesteia
cu
un
plan.
2.
~
craniană
=
partea
superioară
a
cutiei
craniene;
~
glaciară
=
masă
de
gheață
care
acoperă
regiunile
polare
sau
părțile
superioare
ale
munților
foarte
înalți;
inlandsis.
3.
parte
a
unei
pălării
care
acoperă
capul.
4.
tichie
(pe
creștetul
capului).
5.
partea
superioară
a
unei
cupole
semisferice,
a
unei
excavații;
boltă
de
tunel.
6.
partea
superioară
a
unei
turele.
7.
piesă
metalică
de
formă
emisferică.