Dictionar

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.
 

cronologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chronologique)

1. referitor la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp.
2. (loc. nom.) ordine ~ă = clasificarea faptelor, evenimentelor într-o ordine logică începând cu cele mai vechi pentru a ajunge la cele mai recente.
 

cronologiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cronolog[ic] + -iza)

1. a clasa în funcție de dată, în ordine cronologică sau în ordinea succesiunii în timp; a stabili cronologia.
 

scaletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scaletta)

1. (cinem.) scenariu de film, cu indicația succesiunii momentelor principale ale acțiunii.
 

sonagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sonagramme, engl. sonagram)

1. reprezentare grafică a componentelor fonice ale succesiunii sunetelor unui cuvânt, la sonagraf.