Dictionar

apagogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apagogique)

1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.
2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.
3. demonstrație ~ă = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.
 

apagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apagogie)

1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.
 

cofochirugie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cophochirurgie)

1. tratament al surdității pe cale chirurgicală.
 

umor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. humour, lat. humor)

1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz.
2. ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre.
3. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale.
 

cohlear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cochléaire)

1. (anat.) referitor la cohlee sau la funcția acesteia.
2. în formă de cochilie de melc; cohleiform.
3. (med.) implant ~ = proteză instalată prin intervenție chirurgicală pentru remedierea surdității prin producerea artificială de sunete cu ajutorul unor electrozi care stimulează direct terminațiile nervoase auditive situate în cohlee.