Dictionar

tapiserie, tapițerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tapisserie)

1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei.
2. lucru de mână cusut pe o canapea cu lână, cu mătase etc.
3. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie.
 

tapițerie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tappezzeria)

1. meseria tapițerului.
2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.
 

tapițerie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. v. tapiserie.
 

capitona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capitonner)

1. a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.).
2. a acoperi (un perete, o ușă) cu un strat izolator.
 

capsator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă.
2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.
3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc.
 

hessian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hessian)

1. țesătură de iută cu legătură de pânză, folosită în tapițerie, la confecționarea sacilor și ca ambalaj.
 

lezardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lézarde)

1. element decorativ pentru acoperirea rostului de prindere a fețelor tapițeriei.
2. fisură într-un zid.
 

pluș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuş)

1. țesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosit în tapițerie.
 

tapițer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tapezeie/re/r)

1. lucrător specialist în lucrări de tapițerie.