OK
X
intercalar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. intercalaire)
1.
intercalat.
2.
cultură
~ă
=
cultura
unei
plante
timpurii
printre
rândurile
de
plante
târzii
ale
unei
alte
culturi.
manierist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. maniériste)
1.
I.
referitor
la
manierism,
propriu
manierismului.
2.
care
dă
dovadă
de
manierism.
3.
califică
manierismul,
un
stil
artistic
rafinat
al
secolului
al
XVI-lea,
de
origine
italiană.
4.
lipsit
de
naturalețe;
afectat,
formalist.
5.
II.
adept
al
manierismului;
șablonard.
6.
pictor
al
renașterii
târzii.
neoplatonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. néo-platonique)
1.
I.
privitor
la
neoplatonism
(filozofie
a
antichității
târzii,
fondată
de
Plotin
(205-
270),
care
se
caracterizează
prin
dorința
de
a
îmbina
metafizica
lui
Platon
cu
gândirea
mistică
orientală);
neoplatonician.
2.
II.
adept
al
neoplatonismului;
neoplatonician.
tardando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. tardando)
1.
(muz.)
(ca
indicație
de
execuție)
tărăgănind,
întârziind;
încetinind.
carpostegiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. carpostege)
1.
(bot.)
(la
labiate)
bordură
de
peri
în
gâtul
caliciului,
întârziind
diseminarea.