intercalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intercalation)

1. intercalare.
2. rocă sterilă într-un zăcământ.

cuplet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couplet)

1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie.
2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren.
3. strofă a unui cântec, a unei poezii.
4. secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
5. cântec intercalat între scenele unui vodevil.

episod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisode, gr. epeisodion)

1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.

flashback

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. flashback)

1. plan, secvență intercalată într-un film ori într-o operă literară pentru a introduce un episod anterior; privire retrospectivă.

hors-texte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hors-texte)

1. ilustrație intercalată într-o carte în afara paginației.

incident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incident)

1. adj. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct.
3. s. n. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități.
4. greutate, dificultate.
5. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces.

intercalar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intercalaire)

1. intercalat.
2. cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi.