Dictionar

platonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (Platon + -ian)

1. platonic.
 

platonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. platonique)

1. referitor la filosofia lui Platon, în special la idealismul platonician; referitor la platonism; platonian.
2. (prin ext.) care are un caracter ideal, pur, spiritualizat, lipsit de orice senzualitate.
3. (despre manifestări, reacții etc.) care rămâne fără efect; abstract, formal.
4. dragoste ~ă = iubire care exclude relațiile carnale.
5. (antonime) carnal, concret, material.
 

platonician, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. platonicien)

1. I. care urmează filozofia lui Platon, care se raportează la filosofia lui Platon.
2. II. adept al platonismului; platonist.
 

platonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platonisme)

1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare.
2. iubire platonică.
 

platonist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cf. it. platonista)

1. adept al lui Platon, al filozofiei sale; platonician.
 

platoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (platon/ic/ + -iza)

1. a se manifesta, a reacționa la modul platonic (2).
 

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.
 

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

augustinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea grației divine, concilierea platonismului cu doctrina creștină și subordonarea filozofiei față de credință.
 

carnal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. carnale, lat. carnalis)

1. de carne, privitor la carne.
2. care se referă la trup; trupesc.
3. care privește iubirea fizică; senzual.
4. (antonime) cast, platonic.
 

demiurg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)

1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator.
2. conducător al unor cetăți antice grecești.
 

eon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éon, gr. aion, eternitate).

1. (la neoplatonicieni și la gnostici) inteligență divină, putere eternă care face posibilă acțiunea acesteia asupra lucrurilor.